Ion Alecsandru-the saga continues

Oamenii de pe la noi spun despre scandinavi, despre nordici în general, că sînt oameni reci, distanţi, fără nici cea mai mică urmă de simţ al umorului. După două săptămîni petrecute în Norvegia pot să spun că nu este decît o idee preconcepută. Asta, desigur, dacă nu îi consideri reci şi lipsiţi de simţul umorului pe toţi cei care nu ascultă manelele date la maxim pe stradă, care nu strigă unul la altul din capete diferite ale străzii, nu sparg seminţe, nu sînt violenţi şi nu te agresează cu proasta lor creştere şi maieurile trase peste burţile nespălate, respectiv, dacă nu consideri a fi reci şi lipsite de simţul umorului nişte femei care nu sînt îmbrăcate ca ultimele fetiţe de la colţul străzii. Din contră, pot spune, norvegienii pot fi oameni de-a dreptul prietenoşi, fără să îţi ceară ceva în schimb. Iar de vreo două ori chiar m-au surprins, căci au dat dovadă de umor spontan şi inspiraţie, lucru pe care recunosc că nu îl aşteptam, date fiind amintitele idei preconcepute. Un pic dife