Treceți la conținutul principal

Fiecare pe limburiţa lui piere

O ştire ne anunţa cu ceva vreme în urmă că Puggy a fost desemnat căţelul cu cea mai lungă limba din lume. Să fie oare Puggy, pechinezul cu limba de 12 cm, publicul ţintă vizat de realizatorii clipului ,,Yoplait - Gustă distracţia!”? Puţin probabil, având în vedere că iaurtul, fie el şi cu fructe, nu se numără printre deliciile căţeilor. Iar Puggy, oricât de simpatic ar fi, nu se poate sub nicio formă constitui într-un public pofticios, gata să dea năvală şi să guste din distracţia Yoplait. Aşa că ,,Yoplait - Gustă distracţia!” rămâne, în cele din urmă, doar un alt mesaj trimis în eter, fără un receptor gata să vibreze de încântare de fiecare dată când vede reclama. Mai ales că spotul nu aduce niciun beneficiu telespectatorului distrat, dornic să îşi petreacă pauza de publicitate într-un mod cât mai constructiv, adică să fie amuzat de poante bune, vrăjit de fete frumoase, atins la sentiment de cine ştie ce idee nobilă. Mai mult decât atât, senzaţia de coolness pe care au vrut să o creeze autorii clipului nu poate transcede sub nici un chip penibilul, poate chiar dezgustul provocat de un grup de cetăţeni care nu văd altă cale de a fi cool decât preumblându-se pe stradă cu limba scoasă de un cot. Şi nici nu au fost (cel puţin, nu încă) semnalate cazuri de liceeni, pompieri şi alţi oameni ai muncii care, precum nişte căţei şturlubatici, să alerge pe stradă cu limbile pe post de cravate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Opinia publică

extras din lucrarea mea de disertaţie, ''Argumente ale presei româneşti de după 1989 în sprijinul teoriei "spirala tăcerii" (cercetare: criza gripei aviare)'', susţinută la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, Bucureşti, 2007, conducători ştiinţifici Prof. univ. dr. Paul Dobrescu şi Lector univ. drd. Nicoleta Corbu. 1. Opinia publică – imposibilitatea unei definiţii general acceptate Opinia publică este unul dintre cele mai importante şi de durată concepte menţionate în cadrul ştiinţelor sociale, având o largă aplicare atât în psihologie, sociologie, istorie, cât şi în ştiinţele politice şi cercetările făcute asupra comunicării. Conceptul de opinie publică se bucură de o largă preocupare venită din plan social, dar şi de un interes major manifestat de mediile ştiinţifice şi intelectuale în ceea ce îl priveşte. Idei despre opinia publică pot fi găsite în filosofia secolului al XVIII–lea, în lit

KITSCH-ul şi modernitatea

( după Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii) Una dintre caracteristicile epocii noastre este aceea că am început să ne obişnuim cu schimbarea. Chiar şi experimentele artistice cele mai extreme par a stîrni prea puţin interes sau entuziasm. Imprevizibilul a devenit previzibil. Dacă modernitatea a orchestrat apariţia unei ,,estetici a surprizei’’, momentul de faţă pare a guverna totalul ei faliment. Astăzi, cele mai diverse produse artistice, acoperind toată gama, de la esoteric-sofisticat la kitsch-ul pur, îşi aşteaptă unele lîngă altele, în ,,supermarketul cultural’’, consumatorii respectivi. Estetici care se exclud una pe alta coexistă într-un şah etern, nici una nemaifiind în stare să preia cu adevărat conducerea. Cei mai mulţi analişti ai artei contemporane sînt de acord că lumea noastră este o lume pluralistă, în care orice este îngăduit din principiu. În cursul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea a apărut o sciziune ireversibilă între modernitate în sens de etapă în

Intemeierea statului Israel

1. Premise Lupta pentru dominatie si sfere de influenta in regiunea dintre Mediterana si marele Golf al petrolului a inceput inca de acum doua secole, cand teritoriile respective apartineau Imperiului Otoman. Prin pozitia sa strategica deosebita, facand legatura intre trei continente, Orientul Mijlociu a suscitat permanent interesul marilor imperii ale timpului, fiecare dintre acestea cautand sa se interfereze si sa acapareze cat mai mult spatiu in regiune, odata cu destramarea asteptata a Imperiului Otoman. Rezultatul primului razboi mondial a dat castig de cauza Marii Britanii si Frantei, care au preluat mostenirea otomana sub forma “mandatului” si a “protectoratelor” asupra celei mai mari parti din regiune, ignorand complet aspiratiile de libertate si independenta ale popoarelor ce traiau in aceasta parte a lumii. Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, Franta a disparut de pe scena Orientului Mijlociu, iar pozitiile Marii Britanii s-au diminuat continuu, harta politic